Marile paradoxuri ale Universului: astronomii au descoperit o gaură neagră extrem de luminoasă!

„Ca şi cu găurile negre n-ar fi fost destul de extreme, aceasta e chiar una extremă de tot, care străluceşte cât se poate de tare”, spune Joel Bregman, de la Universitatea din Michigan, unul dintre autorii studiului. „A reuşit să fie mai luminoasă decât am fi crezut că e posibil.”

Astronomii au studiat un sistem numit ULX-1, aflat la cca. 22 de ani-lumină depărtare de Pământ, în galaxia Morişca (numită şi Messier 101 sau M101); sistemul este format dintr-o gaură neagră şi o stea care orbitează una în jurul alteia. Numele de ULX-1 i-a fost dat din cauza cantităţii uriaşe de radiaţie X, cu energie foarte mare, emisă de materia care se scurge în gaura neagră (ULX provine de la ultraluminous X-ray source).

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Această radiaţie e atât de intensă, încât astronomii au bănuit că ULX-1 ar conţine o gaură neagră de mărime „intermediară”, cu o masă de 100-1000 de ori mai mare decât a Soarelui. Dar studiile mai aprofundate au sugerat că, de fapt, gaura neagră din sistemul ULX-1 e de dimensiuni mai curând mici.

Studiile au fost realizate de o echipă internaţională de cercetători, condusă de Jifeng Liu de la Academia Chineză de Ştiinţe din Beijing, folosind Observatorul Gemini din Hawaii şi două instalaţii ale NASA – Hubble Space Telescope şi Chandra X-ray Observatory. Rezultatele au fost publicate în revista Nature.

Analiza spectroscopică a arătat că steaua din ULX-1 este o stea fierbinte şi de mari dimensiuni, din categoria aşa-numitelor stele Wolf-Rayet. Cu ajutorul acestor informaţii, cercetătorii au putut estima masa stelei, pe baza luminozităţii ei, ajungând la concluzia că steaua are o masă de 19 mai mare decât cea a a Soarelui.

Steaua şi gaura neagră orbitează una în jurul celeilalte, durata unei rotaţii fiind de 8,2 zile; pe baza acestor date, a fost estimată masa găurii negre: de 20-30 de ori mai  mare decât cea a Soarelui.

Astfel, ULX-1 pare să conţină nu o gaură neagră de mărime intermediară, ci o aşa-zisă gaură neagră stelară, formată la moartea unei stele, prin implozia acesteia.

Oamenii de ştiinţă nu ştiu precis cum reuşeşte sistemul ULX-1 să emită o radiaţie atât de intensă. E posibil ca gaura neagră să se  „hrănească” pe seama vântului stelar al stelei sale însoţitoare (fluxul de particule încărcate electromagnetic care se desprinde de pe suprafaţa stelei).

Acest mecanism era considerat, până acum, prea puţin eficient pentru a alimenta o sursă de raze X ultraluminoasă, dar descoperirea sistemului ULX-1 i-ar putea face pe specialişti să-şi revizuiască părerile.

Sursa: Live Science / Credit imagine: Jingchuan Yu